Ce face bebeluşul la 10 săptămâni - dezvoltare, repere şi sfaturi practice

La 10 săptămâni, bebeluşul pare adesea mai atent la lumea din jur. Nou-născutul care privea cândva în gol începe să vă urmărească chipul, să reacționeze la vocea dumneavoastră și să își controleze tot mai bine mâinile și picioarele. Unele schimbări apar treptat, de la o zi la alta, iar până la sfârșitul săptămânii pot deveni surprinzător de evidente. Acest ghid despre dezvoltare bebeluş 10 săptămâni prezintă progresele fizice, sociale, vizuale, motorii și de comunicare pe care le puteți observa, precum și câteva repere despre variațiile normale.

Fiecare copil are propriul ritm. Unii ating aceste semne de dezvoltare 10 săptămâni cu o săptămână sau două mai devreme, în timp ce alții au nevoie de mai mult timp. Dezvoltarea nu este o competiție, iar o săptămână mai liniștită nu înseamnă neapărat că există o problemă.

Dezvoltarea fizică: capul devine mai stabil, iar corpul mai puternic

Una dintre cele mai vizibile schimbări în dezvoltare bebe 2 luni este întărirea musculaturii gâtului. Când țineți bebeluşul în poziție verticală, sprijinit de pieptul dumneavoastră, sau îl susțineți într-o poziție semişezândă, este posibil ca acesta să își țină capul mai drept, cu mai puține balansări. Încă are nevoie de sprijin, mai ales când este obosit, însă veți observa că nu mai faceți dumneavoastră toată munca.

Mulți părinți se întreabă: „Când ridică capul bebeluşul?” Controlul capului se formează treptat, nu apare dintr-odată. La 10 săptămâni, mulți bebeluşi își pot ține capul mai mult timp atunci când sunt ridicați și îl pot înălța în timpul statului pe burtică. Controlul complet și stabil al capului apare, de regulă, mai târziu.

În timpul jocului pe podea, este posibil să observați că bebeluşul:

• Își ridică mai sus capul și pieptul
• Întoarce capul dintr-o parte în alta pentru a privi o jucărie sau pentru a localiza o voce
• Se sprijină pe antebrațe
• Se împinge pentru scurt timp în palme, ca într-o mică flotare
• Menține poziția ridicată câteva clipe, apoi se relaxează

Aceste mici „flotări” depun mult efort. Pentru tummy time 2 luni, alegeți sesiuni scurte și dese, de câteva minute, și supravegheați permanent bebeluşul cât timp este treaz și stă pe burtică. Un prosop rulat și așezat sub piept îl poate ajuta uneori să stea mai confortabil, dar trebuie folosit numai în timpul jocului supravegheat, nu pentru somn.

Și picioarele devin tot mai active. Când stă întins pe spate, un bebe 10 săptămâni poate lovi mai energic din picioare, iar mișcările par adesea mai simetrice. În loc ca un picior să se miște, iar celălalt să rămână nemișcat, ambele picioare pot pedala, se pot întinde și îndoi cu tot mai multă forță. Tonusul muscular se dezvoltă în tot corpul, pregătind treptat rostogolirea, întinderea după obiecte și șederea.

Dezvoltarea socială și emoțională: zâmbetul se poate transforma în râs

Poate că în această perioadă veți auzi primul râs adevărat.

Nu toți copiii râd exact la 10 săptămâni, însă mulți se apropie de acest moment. Primul chicotit poate semăna cu un râs din burtică, cu un hohot scurt și gâfâit sau cu un „he-he” surprinzător, care dispare la fel de repede cum a apărut. Joaca fizică îl poate provoca. Încercați să îl legănați ușor pe genunchi, să faceți grimase sau să îl gâdilați delicat pe burtică, dacă îi place atingerea. Uneori, un sunet neașteptat este suficient.

Urmează acea pauză minunată în care toată lumea din cameră încearcă să repete momentul.

Bebeluşul devine și mai receptiv la vocile familiare. Când îi vorbiți, poate reacționa prin:

• Ochii larg deschiși și atenți
• Un zâmbet larg
• Mișcări rapide ale brațelor și picioarelor
• Ridicarea capului sau întoarcerea corpului
• Gângureli și sunete vesele

Este posibil să recunoască vocile pe care le aude cel mai des, chiar dacă nu înțelege încă sensul cuvintelor. Vorbiți-i în timpul schimbatului scutecului, al mesei, băiței sau plimbării. Comentariile obișnuite, precum „Acum îți punem șosetele”, îi oferă multe sunete de ascultat.

O altă parte a dezvoltării unui bebeluş de 2 luni este apariția treptată a unor tipare diferite de plâns. Bebeluşul poate plânge încă des, dar s-ar putea să începeți să recunoașteți anumite nuanțe. Plânsul de foame poate începe încet și deveni ritmic și insistent. Când este obosit, poate scoate sunete mai plângăcioase, iar când s-a plictisit sau a fost suprastimulat poate deveni agitat, poate mormăi și își poate întoarce capul. Nu veți identifica de fiecare dată corect motivul, iar uneori copilul plânge pur și simplu pentru că ziua a fost prea solicitantă. Cu timpul, însă, veți învăța tot mai bine limbajul lui personal.

Vederea: urmărește mișcarea prin cameră

În jurul vârstei de 10 săptămâni, urmărirea vizuală poate deveni surprinzător de fluidă. Bebeluşul poate urmări un obiect pe un arc de aproape 180 de grade, mutându-și privirea dintr-o parte a camerei către cealaltă. Mișcați încet o jucărie viu colorată în fața lui și observați-i ochii. Dacă o deplasați prea repede, este posibil să nu o mai poată urmări.

Nu doar formele contrastante, alb-negru, îi atrag atenția acum. Modelele mai complexe, imaginile, chipurile și jucăriile în mai multe culori pot deveni interesante pentru mai mult timp. O păturică cu imprimeu, o ilustrație dintr-o carte sau chiar nasturii de la cămașa dumneavoastră pot fi fascinante.

Începe să se formeze și percepția profunzimii. Este un proces aflat la început, nu o abilitate deja matură. Bebeluşul adună informații despre obiectele apropiate și cele aflate mai departe și observă cum își schimbă acestea dimensiunea când sunt mișcate. Poate privi intens o jucărie pe care o apropiați sau poate alterna privirea între chipul dumneavoastră și obiectul pe care îl țineți în mână.

Pentru joaca vizuală nu aveți nevoie de echipamente scumpe. Țineți o jucărie moale la aproximativ 20-30 de centimetri de fața copilului, faceți o pauză și lăsați-l să o studieze. Apoi mișcați-o lent dintr-o parte în alta. Opriți-vă dacă își întoarce privirea sau devine agitat. De multe ori, faptul că se uită în altă parte înseamnă că are nevoie de o pauză, nu că nu este interesat.

Abilități motorii: mâini mai deschise și mișcări mai intenționate

Dezvoltarea motorie bebeluş 2 luni devine tot mai bine coordonată. În primele săptămâni, copilul putea lovi din întâmplare o jucărie atârnată. Acum este posibil să observați o succesiune mai clară: vede jucăria, o privește, își întinde brațul în direcția ei și o atinge.

Lovitura poate fi încă neîndemânatică. Este normal. Coordonarea este o abilitate nouă, iar brațul poate trece pe lângă obiect sau se poate opri înainte de a ajunge la el. Așezați o singură jucărie ușoară la îndemână, în timpul jocului supravegheat, și lăsați-i timp să o observe înainte de a aștepta o reacție. Repetiția îl ajută să lege privirea de întinderea mâinii și de atingere.

Se schimbă și mâinile. Când este liniștit, bebeluşul poate ține degetele mai des deschise, în loc să le strângă în pumn. Își poate atinge hainele dumneavoastră, fața sau poate închide pentru câteva clipe degetele în jurul unuia dintre degetele dvs. Prinderea intenționată se va dezvolta în săptămânile următoare, iar aceste momente cu palmele deschise fac parte din pregătirea ei.

Îl puteți sprijini oferindu-i:

• O bucată de material moale pe care să o atingă
• O jucărie ușoară, așezată lângă mână, fără să i-o forțați în palmă
• Degetul dumneavoastră curat, pentru scurte momente de ținere
• Timp suficient pentru mișcare liberă, fără haine prea strâmte

Verificați întotdeauna ca jucăriile să fie bine asamblate și suficient de mari încât să nu poată fi înghițite. Evitați șnururile, cordoanele și piesele mici care se pot desprinde.

Comunicarea: începutul unui dialog

În jurul acestei vârste, gânguritul devine mai variat. În locul unui singur sunet vocalic prelung, bebeluşul poate experimenta cu „aah”, „uu” și „eh”, apoi poate încerca sunete care seamănă cu primele consoane, precum „gu” sau „cu”. Nu sunt încă vorbe, însă copilul învață cum să își folosească împreună gura, limba și vocea.

Puteți observa și începutul unor mici conversații. Vorbiți-i, faceți o pauză și așteptați. Este posibil să răspundă printr-un sunet. Răspundeți-i la rândul dumneavoastră și opriți-vă din nou. Schimbul poate dura doar câteva replici, dar reprezintă deja un model social real: dumneavoastră vorbiți, bebeluşul reacționează, apoi fiecare așteaptă rândul celuilalt.

Încercați să imitați sunetul copilului, apoi adăugați unul ușor diferit. Țineți fața suficient de aproape pentru ca el să vă vadă gura și folosiți o voce caldă, expresivă. Cântecele sunt utile, mai ales cele cu versuri și refrene repetate. Nu este nevoie să îl învățați ceva în mod formal. Bebeluşul învață ascultându-vă în fiecare zi.

Aceste prime conversații pot apărea în timpul unei mese liniștite, după somn sau când purtați copilul prin casă. Nu contează despre ce vorbiți. Contează că vă aude vocea.

Somnul și rutina zilnică la 10 săptămâni

Somnul poate fi încă imprevizibil, chiar dacă dezvoltarea din timpul zilei avansează rapid. Un program de somn pentru bebe 2 luni poate cuprinde mai multe reprize de somn în timpul zilei, cu durate diferite, și una sau două perioade mai lungi noaptea. Unii bebeluşi încep să aibă un ritm cât de cât previzibil, în timp ce alții rămân greu de anticipat.

puseurile de creștere, deprinderile noi și prea multă stimulare pot influența somnul. Un copil care și-a exersat toată după-amiaza ridicarea capului și lovirea jucăriilor poate ajunge foarte obosit seara. Fiți atenți la primele semne de oboseală, cum ar fi căscatul, privirea pierdută, mișcările sacadate, înroșirea sprâncenelor sau întoarcerea capului. Dacă începeți pregătirea pentru somn înainte să devină foarte agitat, adormirea poate fi mai ușoară, deși nu va apărea neapărat un program perfect.

Respectați în continuare regulile de somn sigur: așezați bebeluşul pe spate la fiecare somn, folosiți o suprafață fermă și plată și nu puneți perne, pături pufoase sau jucării moi în spațiul de dormit. Statul pe burtică este potrivit pentru joaca din timpul zilei, când copilul este treaz și supravegheat, nu pentru somn.

Când este bine să cereți sfatul medicului

Există multe variații normale în dezvoltarea unui bebeluş de 10 săptămâni. Totuși, discutați cu medicul de familie, medicul pediatru sau asistenta medicală dacă bebeluşul pierde o abilitate pe care o avea, pare neobișnuit de moale sau foarte rigid, folosește constant o parte a corpului mult mai mult decât cealaltă, nu reacționează la zgomote puternice sau rareori stabilește contact vizual și nu urmărește chipurile ori obiectele aflate în mișcare.

Nu trebuie să așteptați următorul control dacă ceva vă îngrijorează. Medicul poate evalua imaginea de ansamblu, inclusiv alimentația, creșterea, mișcările, auzul și vederea.

Bucurați-vă de această perioadă plină de viață

Tema principală pentru ce face bebeluşul la 10 săptămâni este apropierea dintre voi. Copilul nu doar se mișcă mai mult. Începe să vă arate ce vede, ce aude, ce îi place și de ce are nevoie. Un cap mai stabil, o lovitură mai energică din picior, atingerea intenționată a unei jucării sau un mic „gu” drept răspuns pot părea evenimente uriașe, pentru că sunt.

Oferiți-i timp pe podea, vorbiți-i, țineți-l în brațe și lăsați-l să privească în jur. Bucurați-vă de primul râs când va apărea, dar nu vă îngrijorați dacă mai întârzie o săptămână sau două. Reperele pentru bebe 2 luni și bebeluş 10 săptămâni apar la vârste diferite, iar ritmul propriu al copilului este cel mai important.