De ce bebelușul refuză sânul? Cauze, simptome și soluții practice

Un bebeluș care începe brusc să plângă, se arcuiește pe spate, se desprinde de la sân sau îl refuză categoric poate fi greu de înțeles. E firesc să te întrebi: „De ce bebelușul refuză sânul, când ieri sugea fără probleme?” Încearcă să respiri și să nu te învinovățești. Refuzul sânului este frecvent și, de cele mai multe ori, trecător. Rareori înseamnă că alăptarea s-a încheiat sau că ai făcut tu ceva greșit.

Un bebe nu suge uneori din multe motive: laptele curge prea repede sau prea greu, biberonul i-a schimbat așteptările, îl doare urechea ori pur și simplu este obosit și suprastimulat. Caută un tipar. Protestează chiar la începutul mesei? Refuză doar un sân? Se întâmplă după ce primește biberon? Într-o casă aglomerată, cu zgomot și musafiri? Aceste detalii te pot ajuta să găsești soluția potrivită.

Cum se manifestă refuzul sânului

Un copil poate refuza sânul în moduri diferite, în funcție de vârstă și temperament. Poți observa că bebelușul:

• Plânge sau se încordează când îl așezi pentru supt
• Se atașează pentru puțin timp, apoi se desprinde repetat
• Își întoarce capul de la sân
• Suge câteva secunde și apoi se enervează
• Se îneacă, tușește sau se foiește când începe să curgă laptele
• Suge bine când este somnoros, dar protestează când este complet treaz
• Acceptă biberonul, însă nu mai vrea să se atașeze la sân

O masă dificilă nu înseamnă automat că există o problemă. Și bebelușii au zile mai agitate. Totuși, dacă bebe nu vrea la sân în mod repetat, merită să analizezi cauzele posibile.

Preferința pentru fluxul de lapte după introducerea biberonului

Una dintre cele mai întâlnite dificultăți de alăptare după introducerea biberonului este preferința pentru fluxul de lapte. Din biberon, laptele poate curge cu efort minim, mai ales când se folosește o tetină flux rapid sau când biberonul este ținut vertical. La sân, debitul se modifică pe parcursul mesei. Bebelușul trebuie să sugă, să aștepte reflexul de ejecție a laptelui și să depună mai mult efort.

E ca atunci când te-ai obișnui ca apa să curgă direct de la robinet, iar apoi ai primi un pai. S-ar putea să nu-ți placă schimbarea.

Un bebeluș care preferă fluxul de la biberon se poate atașa nerăbdător, apoi se poate supăra înainte ca laptele să înceapă să curgă. Uneori acceptă sânul la început, dar devine frustrat mai târziu, când fluxul inițial mai puternic încetinește.

Cum continui alăptarea după folosirea biberonului

Nu este obligatoriu să renunți complet la biberon. Ideea este ca hrănirea cu biberonul să nu fie foarte diferită de suptul la sân.

Poți încerca următoarele:

• Alege o tetină flux lent, potrivită vârstei copilului. Numerotarea diferă de la un producător la altul, așa că urmărește cum bea copilul, nu doar cifra de pe ambalaj.
• Aplică hrănire cu ritm. Ține bebelușul într-o poziție mai ridicată, păstrează biberonul aproape orizontal și fă pauze după câteva succiuni. Tetina nu ar trebui să fie permanent plină cu lapte.
• Lasă copilul să stabilească ritmul. Nu îl grăbi să termine biberonul.
• Oferă sânul înainte să îi fie foarte foame. Un copil deja furios va avea mai puțină răbdare să aștepte laptele.
• Încearcă să alăptezi când este liniștit, somnoros sau imediat după ce se trezește. Mulți copii care refuză ziua sug foarte bine în starea aceea de somn ușor.

Tehnica de hrănire cu ritm este deosebit de utilă în alimentația mixtă, când te întorci la serviciu sau când mulgi lapte regulat. Ajută copilul să păstreze un ritm mai apropiat de cel de la sân și poate face mai ușoară revenirea la alăptare după biberon.

Confuzia mamelonului și mecanismele diferite de supt

Se vorbește des despre confuzie mamelon, deși unii consultanți în lactație preferă expresii precum „preferință sân-biberon” sau „preferință pentru flux”. Indiferent de denumire, pentru unii bebeluși dificultatea este reală.

Suptul la sân și suptul din biberon implică mișcări diferite ale gurii. La sân, copilul trebuie să deschidă larg gura, să prindă profund areola și să miște limba într-un ritm eficient. Cu anumite tetine, poate suge mai superficial și totuși primește lapte. Un nou-născut sau un sugar mic, care încă învață să sugă, poate avea dificultăți să alterneze cele două metode.

Dacă te întrebi cum poți corecta confuzia mamelonului, începe prin a transforma sânul într-un loc calm, confortabil și ușor de acceptat.

Metode blânde pentru a-l ajuta pe bebe să revină la sân

• Limitează utilizarea biberonului pe cât posibil, mai ales în primele săptămâni, cât timp alăptarea se consolidează. Dacă suplimentarea este necesară din motive medicale, discută cu medicul pediatru, medicul de familie, moașa sau un consultant în lactație.
• Folosește de fiecare dată tetină flux lent și hrănire cu ritm atunci când biberonul este necesar.
• Petrece cât mai mult timp în contact piele pe piele bebeluș. Stai într-o poziție sigură, ușor rezemată, cu bebelușul doar în scutec pe pieptul tău gol, acoperit lejer dacă este nevoie. Nu trebuie să se transforme fiecare moment într-o masă. Important este să redevină confortabil lângă sân.
• Oferă sânul la primele semne de foame: se agită, caută cu gurița, își suge mâinile sau își mișcă buzele. Plânsul este un semn tardiv.
• Poți lua în calcul, temporar și cu îndrumare specializată, o protectorare de mamelon. Pentru unii copii, senzația mai fermă poate face trecerea de la biberon la sân mai ușoară. Mărimea și poziționarea contează, deoarece o protecție nepotrivită poate reduce transferul de lapte.
• Mulse manual câteva picături de lapte pe mamelon sau în protecția de mamelon înainte de atașare. Gustul imediat îl poate convinge pe un copil ezitant.

Pentru un bebeluș care refuză sân după biberon, revenirea poate dura câteva zile, uneori mai mult. Păstrează o atmosferă relaxată. Forțarea unui copil speriat sau supărat să stea la sân poate accentua refuzul.

Durerea sau disconfortul pot transforma masa într-un moment neplăcut

Uneori, refuzul sânului este felul bebelușului de a transmite: „Mă doare.”

Otita

Suptul și înghițitul pot crește presiunea din ureche, iar acest lucru poate fi dureros în cazul unei otite. Bebelușul poate plânge mai mult la un anumit sân, din cauza poziției în care stă, își poate freca urechea, poate fi neobișnuit de agitat sau poate face febră. Nu orice copil care își trage urechea are otită, mai ales în perioada erupției dentare, însă o schimbare bruscă în alimentație însoțită de semne de boală trebuie evaluată de medic.

Până ajungi la consult, încearcă să îl alăptezi într-o poziție mai verticală. Contactează medicul pediatru, medicul de familie sau serviciul de urgență dacă starea copilului te îngrijorează.

Erupția dentară

Dinții apar la vârste diferite de la copil la copil. Gingii sensibile pot face atașarea neplăcută, iar unii bebeluși mușcă sau se desprind brusc. Un inel de dentiție răcit la frigider, nu congelat, poate ajuta înainte de masă. Pentru calmarea durerii, întreabă medicul sau farmacistul ce este potrivit pentru vârsta și greutatea copilului.

Candidoza orală

Candidoza poate provoca durere în gură. Uită-te după depozite alb-cremoase pe limbă, interiorul obrajilor sau gingii, care nu se șterg ușor. La mamă, mameloanele pot deveni dureroase, lucioase, iritate sau pot provoca senzație de arsură în timpul și după alăptare.

De multe ori, atât mama, cât și copilul au nevoie de tratament, pentru a nu transmite infecția unul altuia în mod repetat. Discută cu medicul de familie, pediatrul sau un consultant în alăptare, în loc să încerci un tratament pe cont propriu.

Refluxul

Un bebeluș cu reflux poate începe să sugă cu poftă, apoi se arcuiește, face grimase, tușește, se desprinde sau plânge după câteva minute. Regurgitările frecvente, sughițul și disconfortul când stă întins pot fi alte indicii. O anumită cantitate de reflux este normală la sugari, însă durerea, creșterea slabă în greutate, vărsăturile verzi, sângele în vărsătură sau în scaun ori plânsul persistent necesită evaluare medicală.

Nu încerca să treci pur și simplu peste această problemă. Cauza trebuie tratată. După ce durerea este controlată, mulți bebeluși se întorc la sân mai repede decât te-ai aștepta.

Producția abundentă de lapte și reflexul de ejecție puternic

Refuzul sânului nu apare doar atunci când laptele este insuficient. Uneori, laptele vine prea mult și prea repede.

În cazul unui reflex de ejecție puternic, laptele poate țâșni, copilul poate înghiți lacom și se poate îneca sau poate tuși și se poate desprinde, cu lapte care îi curge din gură. În timp, poate ajunge să asocieze alăptarea cu acel val prea puternic de lapte.

Cum poți încetini fluxul

Câteva schimbări de poziție pot ajuta mult:

• Încearcă alăptarea semiînclinată. Stai confortabil rezemată, iar copilul este așezat cu burtica pe tine. Gravitația poate reduce viteza cu care curge laptele.
• Mulse manual puțin lapte înainte de atașare, mai ales dacă sânii sunt foarte plini. Poți folosi o muselină curată sau un recipient steril.
• Fă pauze pentru râgâit când observi că înghite prea repede.
• Oferă un singur sân la o masă, dacă acest lucru este confortabil și copilul ia bine în greutate.

Uneori se recomandă alăptarea pe blocuri, adică oferirea aceluiași sân pentru o perioadă stabilită înainte de a schimba partea, pentru reducerea producției excesive. Poate fi utilă, dar este mai sigur să o faci cu sprijinul unui consultant IBCLC, consultant în lactație sau cadru medical cu experiență în alăptare. Dacă este aplicată exagerat, poate reduce prea mult lactația sau poate favoriza apariția canalelor blocate.

Producția mică de lapte sau reflexul de ejecție lent

La polul opus, copilul poate deveni nerăbdător în timp ce așteaptă laptele. Se atașează, suge de câteva ori, apoi începe să plângă. Poate părea că te respinge, dar nu este ceva personal.

Reflexul de ejecție poate întârzia mai ales când ești stresată, epuizată, ai dureri sau încerci să alăptezi în timp ce un frate mai mare face gălăgie prin casă. Hormonii implicați în eliberarea laptelui sunt sensibili la toate aceste situații.

Cum ajuți laptele să curgă mai repede

• Folosește compresii ale sânului în timpul suptului. Când copilul suge, dar nu îl auzi înghițind, apasă blând sânul pentru a crește fluxul.
• Masează sânul înainte și în timpul alăptării.
• Dacă bebelușul este foarte nerăbdător, poți folosi pompa sau poți mulge manual timp de unul-două minute înainte de a-l pune la sân.
• Verifică atașarea. O prindere superficială poate duce la transfer slab de lapte, chiar dacă producția este suficientă.
• Alăptează la cerere și cât mai des. Îndepărtarea frecventă a laptelui îi transmite organismului să continue producția.

Dacă te temi că nu ai suficient lapte, urmărește scutecele ude, curba de creștere și înghițiturile copilului, nu doar cât de moi par sânii. Pediatrul sau medicul de familie poate recomanda monitorizarea greutății, iar un specialist în alăptare poate observa o masă completă. De multe ori, aceasta este cea mai rapidă cale de a afla de ce bebe nu suge sau de ce nu rămâne atașat la sân.

Distractibilitatea în jurul vârstei de 6-8 săptămâni

În jurul vârstei de 6-8 săptămâni, mulți copii descoperă brusc lumea din jur. A lătrat câinele. S-a deschis un dulap. Lumina de la geam pare extraordinară. Totul este interesant.

Această etapă de dezvoltare poate face copilul agitat la sân, mai ales ziua. Își întoarce capul la orice zgomot, se atașează și se desprinde continuu, părând prea ocupat ca să mănânce. Noaptea, când este liniște, poate suge fără nicio dificultate.

Poți încerca:

• Să alăptezi într-o cameră liniștită, cu lumină redusă
• Să oprești televizorul și să lași telefonul deoparte
• Să folosești zgomot alb dacă nu poți evita sunetele din casă
• Să oferi mese mai scurte și mai frecvente
• Să alăptezi în sistem de purtare, doar dacă poziția este sigură și confortabilă pentru amândoi
• Să profiți de mesele dinainte și de după somn, precum și de alăptările nocturne

Distractibilitatea poate fi obositoare pentru părinte, dar este de regulă o etapă, nu un semn că alăptarea se apropie de final.

Greva suptului versus înțărcarea

Un refuz apărut brusc este numit adesea greva suptului. Se poate instala după o boală, erupție dentară, schimbarea programului, un zgomot puternic în timpul mesei, schimbarea biberonului, folosirea unui parfum nou de către mamă sau fără un motiv evident.

Greva suptului nu este același lucru cu înțărcarea. Înțărcarea adevărată este, în general, treptată și apare mai târziu, când copilul mai mare sau toddlerul înlocuiește încet mesele la sân cu alimente și alte lichide. Un sugar mic care refuză brusc sânul aproape niciodată nu a decis că a terminat cu alăptarea.

În timpul unei greve a suptului:

1. Oferă sânul, dar nu forța. Un copil care plânge poate avea nevoie întâi să fie liniștit.
2. Încearcă atunci când este somnoros, în timpul băii, după o îmbrățișare sau în timp ce te plimbi ușor cu el în brațe.
3. Petrece mult timp piele pe piele, fără a aștepta ca fiecare îmbrățișare să devină automat o masă.
4. Mulse sau folosește pompa regulat pentru a proteja producția de lapte și pentru confortul tău.
5. Dacă este nevoie, oferă lapte muls prin biberon, folosind tehnica de hrănire cu ritm și o tetină flux lent.
6. Cere ajutor practic cât mai repede dacă greva durează mai mult de o zi.

Cele mai multe greve ale suptului trec. Uneori, momentul în care copilul acceptă din nou sânul apare noaptea târziu, într-o cameră liniștită, când nimeni nu mai încearcă prea intens.

Când este cazul să ceri ajutor

Contactează medicul pediatru, medicul de familie, moașa, un grup local de sprijin pentru alăptare sau un consultant IBCLC dacă bebelușul refuză sânul constant mai mult de 24 de ore, are mai puține scutece ude decât de obicei, nu ia bine în greutate sau ai îngrijorări legate de cantitatea de lapte.

Cere sfat medical urgent sau sună la 112, dacă situația o impune, atunci când copilul are semne de boală precum febră la o vârstă mică, somnolență neobișnuită, dificultăți de respirație, semne de deshidratare, vărsături repetate, vărsături verzi sau este greu de trezit.

Refuzul sânului poate părea un pas înapoi foarte mare. De cele mai multe ori, este doar un episod scurt, nu finalul poveștii voastre de alăptare. Observă-ți copilul, protejează-ți lactația, redu presiunea pe cât poți și cere sprijin din timp. Nu trebuie să găsești singură toate răspunsurile.