Depresia postpartum - cum o recunoști, ce o cauzează și cum să primești ajutor

Primele săptămâni cu un nou-născut sunt prezentate adesea drept o perioadă plină de emoție și fericire. Pentru multe mame, însă, ele pot fi și tulburătoare, singuratice și mult mai grele decât și-au imaginat. Dacă te simți lipsită de energie, panicată, furioasă, deconectată de copil sau dacă ai impresia că abia reușești să treci de la o zi la alta, nu înseamnă că ești o mamă rea. Este posibil să te confrunți cu depresie postpartum, iar ajutorul există.

Depresia după naștere este o afecțiune medicală, nu o măsură a iubirii pe care i-o porți copilului sau a capacității tale de a fi părinte. A cere sprijin nu este un semn de slăbiciune. Este o formă de grijă față de tine și familia ta.

Depresia postpartum este frecventă, dar deseori trece neobservată

Estimările internaționale arată că aproximativ 10% până la 15% dintre mame trec prin depresie postnatală după naștere. În realitate, prevalența depresiei postnatale poate fi mai mare, deoarece multe femei nu spun nimănui prin ce trec. Le este rușine, se tem de judecata celorlalți sau cred că ar trebui pur și simplu să se străduiască mai mult.

Depresia după naștere poate apărea încă din timpul sarcinii, la câteva zile după naștere sau chiar la câteva luni mai târziu. Nu se manifestă întotdeauna prin plâns continuu. Unele mame trăiesc într-o stare permanentă de anxietate. Altele se simt amorțite emoțional, detașate, iritabile, epuizate sau parcă nu se mai recunosc.

Poți să îți hrănești copilul, să mergi la controale, să zâmbești când vin musafiri și să postezi fotografii luminoase pe rețelele sociale. Din afară, totul poate părea în regulă. În interior, poate că îți este greu să treci chiar și peste următoarea oră.

Depresia postpartum poate afecta orice mamă, indiferent de vârstă, venit, statut marital, cultură sau dacă sarcina a fost planificată. Se poate întâlni și la parteneri ori părinți adoptivi, deși acest articol se concentrează pe depresia postnatală maternă.

Baby blues sau depresie postpartum?

Multe femei trec prin ceea ce este numit baby blues. După naștere, hormonii se modifică rapid, somnul devine fragmentat, corpul se recuperează, iar viața se schimbă radical într-un timp foarte scurt. Este mult de dus.

Baby blues apare, de regulă, la câteva zile după naștere și poate însemna plâns ușor declanșat, iritabilitate, schimbări bruște de dispoziție, senzația de copleșire sau anxietate. De cele mai multe ori, simptomele se atenuează de la sine în cel mult două săptămâni.

Diferența baby blues și depresie nu ține de simplul fapt că plângi sau nu. Contează cât durează starea, cât de intense sunt simptomele și dacă acestea se accentuează în loc să se amelioreze.

Baby blues, de obicei:

• Începe în primele zile după naștere
• Se ameliorează în aproximativ două săptămâni
• Vine și pleacă, fără să fie o stare permanentă
• Nu împiedică, în general, desfășurarea activităților de zi cu zi
• Se poate ameliora parțial prin odihnă, hrană, încurajare și ajutor din partea celor apropiați

Semnele depresiei postpartum pot include:

• Simptome care persistă mai mult de două săptămâni
• Tristețe sau anxietate care devin tot mai intense
• Senzația că nu mai poți face față lucrurilor obișnuite
• Dificultăți de a mânca, dormi, face duș sau ieși din casă
• Detașare față de copil ori teamă provocată de propriile gânduri
• Pierderea interesului pentru lucrurile care înainte îți făceau plăcere sau îți aduceau alinare

Dacă te întrebi dacă starea ta este „destul de gravă”, întrebarea însăși este un motiv suficient să vorbești cu cineva. Nu trebuie să aștepți să ajungi într-o situație-limită.

Listă de simptome depresie postpartum

Simptomele depresiei postpartum diferă de la o persoană la alta. Unele mame sunt copleșite de tristețe, în timp ce altele simt mai ales neliniște, furie, agitație sau un gol emoțional.

Poate recunoști un singur semn sau mai multe. O listă cu simptome depresie postnatală te poate ajuta să pui în cuvinte ceea ce te apasă:

• Tristețe persistentă, plâns frecvent, senzație de gol sau lipsă de speranță
• Pierderea interesului pentru activitățile care îți plăceau înainte
• Dificultăți în formarea atașamentului față de copil sau senzația de deconectare
• Vinovăție intensă, rușine sau sentimentul că nu valorezi nimic
• Gândul repetat că ești „o mamă rea”, deși faci tot ce poți
• Modificări ale apetitului, fie mănânci foarte puțin, fie mănânci pentru a te liniști
• Insomnie, chiar și atunci când copilul doarme și ai ocazia să te odihnești
• Epuizare profundă, care pare mai intensă decât oboseala obișnuită a unui părinte de nou-născut
• Izolare față de prieteni, familie sau partener
• Probleme de concentrare, de luare a deciziilor sau de reținere a unor lucruri simple
• Teamă constantă, gânduri care aleargă fără oprire sau presimțirea că se va întâmpla ceva rău
• Accese de furie, nerăbdare sau iritabilitate care nu te caracterizau înainte
• Sentimentul că ești prinsă într-o situație fără ieșire, amorțită sau incapabilă să faci față
• Gânduri de a-ți face rău, de a-i face rău copilului sau dorința de a dispărea

Nu orice gând intruziv înseamnă că vrei să îi faci rău copilului. Depresia postpartum și anxietatea pot aduce imagini sau temeri înfricoșătoare și nedorite, tocmai pentru că îți pasă profund de siguranța lui. Totuși, gândurile de auto-vătămare sau de rănire a copilului necesită sprijin medical urgent. Spune-i cuiva astăzi.

Când este nevoie de ajutor de urgență

Dacă simți că ai putea acționa în baza gândurilor de a-ți face rău ție sau altcuiva, sună imediat la 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe. Nu rămâne singură cu aceste gânduri.

O afecțiune rară, dar gravă, numită psihoză postpartum poate include confuzie, agitație severă, auzirea sau vederea unor lucruri pe care ceilalți nu le percep, paranoia sau convingeri care nu corespund realității. Este o urgență medicală. Sună la 112 sau mergi de urgență la spital.

Care sunt cauzele depresiei postpartum?

Nu există un răspuns unic la întrebarea privind cauzele depresiei postpartum. De obicei, este vorba despre o combinație de schimbări biologice, suprasolicitare emoțională, experiențe anterioare și realitatea practică a îngrijirii unui bebeluș.

O naștere dificilă nu duce automat la depresie. Nici faptul că ai un copil sănătos nu te protejează complet. Totuși, anumite situații pot crește probabilitatea apariției acestei afecțiuni.

Factorii de risc depresie postnatală includ:

• Antecedente personale de depresie, anxietate, traumă sau tulburare bipolară
• Depresie sau anxietate în timpul sarcinii
• Istoric familial de tulburări de dispoziție
• O naștere traumatică, înfricoșătoare sau cu complicații
• Nașterea prematură sau îngrijirea copilului într-o secție de neonatologie
• Dificultăți de alăptare ori probleme de recuperare fizică după naștere
• Lipsa sprijinului practic sau emoțional
• Tensiuni în cuplu, conflicte sau violență domestică
• Probleme financiare, locuință nesigură sau îngrijorări legate de serviciu
• O sarcină neplanificată sau sentimente amestecate legate de rolul de părinte
• Perfecționism și presiunea de a face totul „ca la carte”
• Sensibilitate accentuată la schimbările hormonale, inclusiv sindrom premenstrual sever sau modificări de dispoziție legate de contraceptive hormonale

Lipsa somnului poate amplifica fiecare simptom. La fel și izolarea. O mamă care nu a avut o conversație adevărată cu un adult de zile întregi poate ajunge să creadă că este singura care găsește această perioadă atât de dificilă. Nu este.

De ce multe mame nu cer ajutor?

Una dintre cele mai mari bariere este stigmatizarea. Proaspetele mame primesc adesea mesajul că ar trebui să fie recunoscătoare, fericite, împlinite și conectate instantaneu cu bebelușul lor. Când realitatea este alta, rușinea poate apărea foarte repede.

Poate îți spui: „Ar trebui să fiu fericită” sau „Alte mame se descurcă, eu de ce nu pot?”.

Aceste gânduri sunt semne ale suferinței, nu dovezi că nu ești suficient de bună.

Teama de judecată poate fi puternică. Unele mame se tem că medicul de familie, medicul obstetrician, psihologul sau asistentul social le va considera incapabile să își îngrijească copilul. Altele se tem că bebelușul le va fi luat.

Căutarea de ajutor depresie postpartum nu înseamnă că îți va fi luat copilul. Profesioniștii din sănătate sunt acolo pentru a sprijini familia și pentru a menține în siguranță atât părintele, cât și copilul. Să vorbești sincer despre depresie, anxietate, gânduri intruzive sau epuizare este, de regulă, primul pas spre îngrijirea potrivită. Faptul că ceri ajutor arată responsabilitate și grijă.

Uneori, depresia postnatală este trecută cu vederea fiindcă nu arată ca tristețea. O mamă poate spune că este „doar obosită”, poate acuza dureri de cap, poate deveni foarte rigidă în privința rutinelor sau poate simți că este permanent în alertă. Poate fi vorba despre anxietate postpartum, depresie sau ambele.

Cum poți obține ajutor pentru depresie postpartum

Nu trebuie să explici totul perfect. O singură frază poate deschide discuția: „Nu cred că mă descurc după naștere” sau „Mă tem că aș putea avea depresie postnatală”.

Începe cu medicul de familie, medicul obstetrician sau moașa

Medicul de familie, medicul obstetrician-ginecolog, moașa sau un medic psihiatru pot fi primele persoane la care apelezi. Aceștia pot evalua simptomele, pot discuta opțiunile de tratament, pot verifica eventuale probleme fizice, cum ar fi anemia sau tulburările tiroidei, și te pot îndruma către servicii de sănătate mintală.

Dacă poți, oferă detalii concrete. Spune de cât timp durează simptomele, cum îți afectează somnul și activitățile zilnice și dacă ai gânduri care te sperie. Poți merge la consultație cu partenerul, o prietenă sau o rudă. Dacă îți este greu să vorbești, ia cu tine o listă scrisă cu ceea ce simți.

Întreabă despre Scala de Depresie Postnatală Edinburgh

Scala de Depresie Postnatală Edinburgh, cunoscută și sub denumirea de EPDS, este un chestionar scurt folosit pentru identificarea posibilă a depresiei și anxietății după naștere. Poate fi recomandat de medic, moașă sau psiholog și există variante disponibile pentru autoevaluare.

Nu reprezintă un diagnostic. Un scor nu poate cuprinde întreaga ta experiență. Totuși, screeningul pentru depresie postpartum poate fi un semnal util că este momentul să ceri sprijin profesionist, mai ales dacă ai tendința să minimalizezi ceea ce simți.

Discută cu un specialist

Un profesionist în sănătate mintală care are experiență cu tulburările emoționale perinatale poate face o diferență reală. Poate fi psiholog, psihoterapeut, consilier sau medic psihiatru, în sistemul public sau privat.

Medicul de familie te poate orienta către serviciile disponibile în zona ta, inclusiv ambulatorii de psihiatrie, psihologi clinicieni sau psihoterapeuți. Grupurile de suport pentru mame, fie față în față, fie online, pot reduce mult sentimentul de izolare. Uneori, să auzi o altă mamă spunând „Și eu am simțit la fel” schimbă totul.

Tratamentele pentru depresie postpartum funcționează

Nu există niciun merit în a trece singură prin această suferință. Tratamentele depresiei postpartum pot fi eficiente, iar multe mame se simt mult mai bine cu combinația potrivită de îngrijire, timp și sprijin.

Psihoterapia

Terapiile prin dialog sunt adesea prima opțiune recomandată. Terapia cognitiv-comportamentală, cunoscută ca CBT, are rezultate bune în depresie și anxietate postpartum. Te poate ajuta să observi tiparele de gândire foarte critice, să pui sub semnul întrebării convingerile care îți fac rău și să găsești instrumente practice pentru momentele dificile.

Și terapia interpersonală poate fi utilă, mai ales când starea de spirit este influențată de schimbările din relații, conflicte, pierderi sau lipsa sprijinului.

Terapia nu trebuie să fie doar despre copil. Ești o persoană întreagă. Identitatea ta, corpul tău, relațiile, experiențele trecute, furia, frica și speranțele tale își au locul în cabinet.

Medicația

Antidepresivele pot fi o parte importantă a tratamentului pentru depresia postpartum moderată sau severă. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, numiți ISRS, sunt prescriși frecvent, iar unele variante pot fi compatibile cu alăptarea, la recomandarea medicului.

Medicul psihiatru sau medicul de familie îți poate explica beneficiile, efectele adverse posibile, istoricul tău de sănătate mintală și aspectele legate de alăptare. Nu începe și nu opri brusc un tratament fără sfat medical. Și depresia netratată are consecințe, iar starea ta de bine contează.

Grupurile de suport și ajutorul practic

Un grup de sprijin nu înlocuiește îngrijirea medicală urgentă, dar poate fi o componentă importantă a recuperării. Unele întâlniri permit participarea cu bebelușul, ceea ce elimină presiunea de a găsi pe cineva care să îl supravegheze. Altele sunt online, o variantă utilă pentru mamele care nu pot ieși din casă, alăptează frecvent sau sunt prea obosite pentru drumuri.

Ajutorul practic este și el parte din sprijinul pentru mame cu depresie. O vecină care aduce o ciorbă, o soră care pune o mașină de spălat sau o prietenă care ține copilul în brațe cât faci un duș pot părea gesturi mici. Nu sunt deloc mici atunci când ești epuizată.

Schimbări de stil de viață, ca sprijin suplimentar

Mișcarea, somnul, alimentația și contactul social nu „vindecă” singure depresia. Nu lăsa pe nimeni să îți spună că o plimbare scurtă rezolvă totul. Totuși, aceste obiceiuri pot susține recuperarea alături de terapie și medicație.

Încearcă cea mai mică variantă posibilă:

• Zece minute afară cu căruciorul
• Un somn cât timp altcineva stă cu copilul
• O masă adevărată, nu doar biscuiți și cafea rece
• Un mesaj sincer către o persoană de încredere
• O discuție regulată cu un alt adult
• Acceptarea ajutorului fără să îți ceri scuze pentru dezordinea din casă

Pașii mici sunt tot pași.

Cum ajuți pe cineva cu depresie postpartum

Partenerii, rudele și prietenii vor adesea să ajute, dar nu știu ce să spună. Începe prin a asculta, fără să încerci imediat să repari situația sau să minimalizezi sentimentele persoanei.

Întreabă direct: „Ești bine, cu adevărat?” Apoi așteaptă. Nu te grăbi să umpli liniștea.

Dacă vrei să știi cum să ajuți o persoană cu depresie postpartum, concentrează-te pe sprijin concret și constant:

• Informează-te despre simptomele depresiei postpartum și ia schimbările în serios
• Spune „Te cred” și „Nu este vina ta”
• Evită replici precum „Dar copilul este sănătos” sau „Ar trebui să te bucuri de perioada asta”
• Preia copilul pentru ca mama să poată dormi, face duș, mânca, ieși puțin sau merge la terapie
• Oferă ajutor specific: „Îți aduc mâncare marți” este mai util decât „Spune-mi dacă ai nevoie de ceva”
• Încurajeaz-o să ia legătura cu medicul de familie, medicul obstetrician sau un psiholog
• Oferă-te să dai tu telefonul, să stai lângă ea în timpul apelului sau să o însoțești la consultație, dacă își dorește
• Revino cu întrebări și mesaje, nu verifica o singură dată și apoi dispărea
• Cere ajutor de urgență dacă vorbește despre a-și face rău ei sau copilului

Nu ignora furia, izolarea, panica sau amorțeala emoțională doar pentru că nu plânge în fața ta. Depresia nu este întotdeauna tăcută.

Și tu meriți îngrijire

Maternitatea nu cere să dispari ca persoană. Ai voie să ai nevoie de ajutor. Ai voie să spui că nu te bucuri de fiecare moment. Ai voie să ai sentimente complicate legate de naștere, alăptare, corpul tău, relația de cuplu și viața ta nouă.

Depresia postpartum poate face viitorul să pară definitiv sumbru. Nu este adevărat. Cu ajutor depresie postpartum, tratament, timp și sprijin, recuperarea este posibilă.

Nu trebuie să ajungi mai rău ca să meriți ajutor. Spune-i unei persoane chiar astăzi: medicului de familie, medicului obstetrician, partenerului, unei prietene sau unei alte mame care pare să înțeleagă.

Să ceri ajutor te poate face o mamă mai prezentă și mai puternică, nu una mai slabă.