Respirația zgomotoasă la bebeluși: cauze, sunete normale și când e urgent

Puține lucruri îi pot speria mai tare pe proaspeții părinți decât un zgomot neobișnuit venit din pătuț la ora 2 noaptea. Un pufnit mic. Un scârțâit. O respirație care pare mult prea zgomotoasă pentru un bebeluș atât de mic. Dacă te-ai întrebat „de ce respiră zgomotos bebelușul?”, să știi că nu ești singurul părinte care face asta.

Bebelușii pot fi surprinzător de gălăgioși când respiră. Căile lor respiratorii sunt foarte înguste, ritmul respirației încă se maturizează, iar o cantitate mică de mucus poate produce sunete dramatice. De cele mai multe ori, aceste sunete bebeluș sunt normale. Totuși, uneori pot indica o dificultate de respirație care trebuie evaluată rapid. Dacă știi ce să urmărești, îți va fi mai ușor să rămâi calm, fără să ignori instinctul de părinte.

De ce scot bebelușii atât de multe sunete ciudate când respiră

Nou-născuții și sugarii mici nu respiră la fel ca un copil mai mare sau ca un adult. Sistemul lor respirator este încă în dezvoltare, iar organismul se adaptează intens după naștere.

Câteva lucruri obișnuite pot face ca respirația bebelușului să pară mai puternică, mai aspră sau neregulată:

• Căi respiratorii foarte înguste: Puțin mucus uscat sau lapte regurgitat rămas în partea din spate a gâtului poate produce mult zgomot.
• Nări și fose nazale înguste: În primele luni, bebelușii respiră în principal pe nas. O congestie nazală ușoară îi poate face să pufăie, să fornăie sau să pară răciți.
• Mucus mai mult: Bebelușii nu își pot sufla nasul și nu pot elimina eficient secrețiile din gât. Mucusul rămâne acolo și se aude.
• Sistem respirator imatur: Mai ales în somn, bebelușii mici pot avea o respirație neregulată.
• Țesuturi moi la nivelul căilor respiratorii: Unii sugari au laringomalacie, o situație frecventă în care țesutul de deasupra corzilor vocale este mai moale și se mișcă în timpul inspirației.

Sunetul poate părea alarmant, însă starea generală a copilului contează mai mult. Are culoarea pielii rozalie? Este vioi când e treaz, mănâncă bine și pare relaxat între respirații? Acestea sunt semne încurajatoare.

Sunete normale ale bebelușului care îi îngrijorează adesea pe părinți

Fornăit și sforăit la bebeluș

Sforăitul bebelușului și fornăitul sunt frecvente, mai ales în perioada de nou-născut. Fosele nazale sunt minuscule, iar puțin mucus, aerul uscat sau o poziție mai puțin confortabilă pot face ca fiecare respirație să se audă.

Poți observa mai multe sunete după masă, când copilul stă întins pe spate sau în timpul unei răceli. Nasul poate părea înfundat chiar dacă nu curge aproape deloc.

Serul fiziologic sau picăturile nazale cu soluție salină, potrivite pentru sugari, pot ajuta la fluidizarea secrețiilor. La nevoie, poți folosi cu blândețe un aspirator nazal. Nu aspira prea des, deoarece mucoasa se poate irita, iar nasul se poate umfla și mai mult.

Un sforăit discret, din când în când, nu este de obicei un motiv de îngrijorare. Menționează-l medicului de familie sau pediatrului la un consult obișnuit dacă este puternic în fiecare noapte, dacă apar pauze de respirație ori dacă bebelușul pare obosit și mănâncă slab.

Respirația periodică la sugari

Un tipar care poate părea ciudat, dar este adesea normal, este respirația periodică la bebeluși. Un sugar mic poate face o pauză de până la 10 secunde, apoi să respire mai repede pentru câteva respirații, înainte de a reveni la un ritm constant.

Poate arăta astfel:

1. Câteva respirații regulate
2. O pauză scurtă, de regulă sub 10 secunde
3. Câteva respirații mai rapide
4. Revenirea la ritmul obișnuit

Acest tipar apare mai ales la nou-născuți, de multe ori în timpul somnului. Creierul lor încă învață să regleze respirația uniform. Pe măsură ce cresc, fenomenul devine de obicei mai puțin evident.

Privește copilul, nu doar ceasul. Dacă pauza este scurtă, bebelușul rămâne roz, relaxat și își reia firesc respirația, cel mai probabil este un tipar normal. O pauză mai lungă de 10 secunde, însoțită de schimbarea culorii pielii, moleșeală sau dificultatea de a trezi copilul necesită evaluare medicală urgentă.

Mormăitul bebelușului în somn

Un mic mormăit sau gâfâit bebeluș ocazional în somn poate fi perfect normal. Somnul bebelușilor este zgomotos: se foiește, scoate mici țipete, se încordează, geme sau face sunete care pot părea neobișnuite.

Uneori, aceste zgomote țin de digestie. Nou-născutul poate depune mult efort să elimine gaze sau să aibă scaun, chiar dacă scaunul este moale. În mod obișnuit, acesta nu este un semn de constipație.

Cuvântul important este „ocazional”. Mormăitul din când în când, mai ales în somn sau când are scaun, nu ridică de regulă probleme. Mormăitul la fiecare respirație este altceva și poate semnala detresă respiratorie. Vom reveni imediat la acest aspect.

Sughițul la bebeluș

Sughițul bebelușului este extrem de frecvent și aproape întotdeauna inofensiv. Apare deoarece diafragma, mușchiul situat sub plămâni care participă la respirație, este încă imatură și se irită ușor.

O masă, înghițirea rapidă de aer, plânsul, agitația sau un stomăcel prea plin pot declanșa sughițul. Unii copii sughiță zilnic, iar alții par să o facă după fiecare masă timp de câteva săptămâni.

Sughițul nu îl doare și, de regulă, nu necesită tratament. Nu sunt necesare metode populare, sperieturi sau încercarea de a-i ține respirația. Ținutul în poziție verticală după masă, porțiile puțin mai mici și mai dese, precum și eliminarea blândă a aerului pot reduce episoadele. Cel mai adesea însă, sughițul se oprește singur.

Respirația zgomotoasă care poate necesita consult medical

Nu toate zgomotele sunt particularități firești ale perioadei de nou-născut. Dacă nu ești sigur, înregistrează un scurt videoclip sau o înregistrare audio pentru a o arăta medicului de familie, pediatrului sau neonatologului. Bebelușii au talentul de a nu mai face sunetul îngrijorător exact când ajung în cabinet.

Stridorul: sunet ascuțit la inspirație

Stridorul este un zgomot ascuțit, scârțâit sau dur, auzit mai ales când bebelușul inspiră. Poate deveni mai intens când plânge, mănâncă, stă întins pe spate sau este agitat.

La mulți sugari, stridorul este provocat de laringomalacie la bebeluși. În această situație, țesutul moale de deasupra laringelui se retrage puțin spre interior în timpul inspirației. Sunetul poate speria, dar formele ușoare se ameliorează frecvent de la sine, pe măsură ce căile respiratorii devin mai ferme, de obicei până la vârsta de 12-18 luni.

Semne posibile de laringomalacie la sugari:

• Respirație ascuțită la inspir, mai ales când copilul este agitat
• Respirație mai zgomotoasă când stă întins pe spate
• Zgomote în timpul hrănirii
• Regurgitații sau manifestări asemănătoare refluxului
• Sunet care se atenuează când copilul este liniștit sau ținut în poziție verticală

Chiar dacă laringomalacia este adesea benignă, orice stridor persistent trebuie evaluat de un medic. Formele mai importante pot afecta alimentația, creșterea în greutate sau oxigenarea. Cere ajutor mai repede dacă bebelușul se îneacă în timpul meselor, nu ia suficient în greutate, are pauze de respirație sau i se învinețesc buzele.

Respirația șuierătoare persistentă

O respirație șuierătoare la bebeluș este un sunet muzical, ca un fluierat, care se aude de obicei mai bine la expirație. Nu este același lucru cu fornăitul provocat de un nas înfundat. Șuieratul poate arăta că aerul trece prin căi respiratorii inferioare îngustate.

Respirația șuierătoare bebeluș poate apărea în infecții virale, cum este bronșiolita, mai frecventă în sezonul rece. Poate fi prezentă și atunci când bronhiile sunt iritate sau îngustate din alte motive. La un sugar foarte mic, respirația șuierătoare nou apărută sau persistentă trebuie verificată de medic, mai ales dacă este însoțită de tuse.

O răceală poate provoca o respirație zgomotoasă fără să fie vorba despre șuierat real, așa că nu trebuie să stabilești singur diagnosticul după sunet. Mai important este efortul respirator: respiră copilul liniștit sau pare că muncește pentru fiecare respirație?

Tusea la bebeluș: când este normală și când nu

O tuse la bebeluși apărută ocazional este normală. Bebelușii tușesc pentru a elimina mucusul, saliva sau puțin lapte care a ajuns pe o cale greșită în timpul mesei. Una sau două episoade de tuse bebeluș în timp ce salivează sau după biberon nu sunt, de regulă, îngrijorătoare.

O tuse repetată care persistă mai mult de câteva zile justifică un apel la medicul de familie sau pediatru, mai ales la un sugar mic. Poate fi provocată de o viroză, reflux, secreții care se scurg din nas spre gât sau o problemă respiratorie care trebuie evaluată.

Urmărește tiparul. Tusea apare în special la masă? Este mai intensă noaptea? Copilul varsă după ce tușește, refuză să mănânce sau este neobișnuit de somnolent? Aceste detalii îl pot ajuta pe medic să afle cauza.

Tusea lătrătoare

O tuse aspră, asemănătoare lătratului unei foci, poate fi semnul de crup. Crupul este provocat cel mai adesea de un virus care duce la inflamarea zonei din jurul laringelui și traheei. Debutează frecvent după un nas care curge și, bineînțeles, pare să se agraveze noaptea.

Un mediu răcoros și calm poate ajuta. Unii părinți observă o ușoară ameliorare dacă stau câteva minute în baie, într-un aer mai umed, însă apa fierbinte și aburul pot provoca arsuri. Nu expune niciodată bebelușul direct la abur. Ține copilul în poziție verticală, liniștește-l și cere sfat medical dacă tusea lătrătoare este însoțită de zgomote respiratorii în repaus, agitație tot mai mare sau dificultăți la alimentație.

Mormăitul la fiecare respirație

Aceasta nu este aceeași situație cu mormăitul rar din somn. Mormăitul persistent, la fiecare respirație, mai ales la expirație, poate însemna că bebelușul încearcă să își mențină căile respiratorii deschise. Este un posibil semn de dificultate respiratorie importantă.

Dacă auzi acest sunet constant, fie că bebelușul este treaz sau doarme, solicită ajutor medical de urgență. Nu aștepta să vezi dacă trece după următorul somn.

Semne de alarmă: când trebuie solicitat ajutor de urgență

Starea unui bebeluș se poate deteriora repede, iar problemele de respirație nu trebuie urmărite pasiv acasă. Sună la 112 sau mergi imediat la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe dacă observi oricare dintre următoarele semne:

• Peste 60 de respirații pe minut atunci când bebelușul este liniștit
• Retracții, adică pielea se adâncește între coaste, sub coaste sau la baza gâtului la fiecare respirație
• Bătăi ale aripilor nazale, când nările se lărgesc repetat în timpul respirației
• Buze sau limbă albăstrui, cenușii ori foarte palide
• Mormăit la fiecare respirație
• Bebelușul nu poate mânca fiindcă respiră cu dificultate
• Este moale, neobișnuit de somnolent, greu de trezit sau reacționează mult mai puțin decât de obicei
• O pauză de respirație durează mai mult de 10 secunde sau este însoțită de schimbarea culorii pielii

Nu te teme că ai putea părea prea precaut. Un bebeluș cu posibile probleme respiratorii trebuie evaluat rapid. Dacă își schimbă culoarea sau se vede clar că respiră cu efort, acționează întâi și pune întrebările după aceea.

Ce poți face acasă pentru respirația zgomotoasă ușoară

Dacă bebelușul arată bine, are doar nasul ușor înfundat sau scoate zgomote obișnuite de nou-născut, câteva măsuri simple îl pot ajuta să se simtă mai confortabil:

• Ține-l în poziție verticală o perioadă scurtă după masă.
• Folosește ser fiziologic pentru nasul înfundat, apoi aspiră delicat doar dacă este necesar.
• Oferă mese mai dese dacă o masă completă îl obosește.
• Păstrează camera confortabil de răcoroasă și fără fum de țigară.
• Pune întotdeauna bebelușul să doarmă pe spate, pe o suprafață fermă și plană.
• Nu ridica salteaua, nu folosi perne și nici poziționatoare pentru somn, deoarece nu sunt sigure pentru sugari.

Ai încredere în ceea ce observi. Un nou-născut cu respirație zgomotoasă, dar care mănâncă, crește, are culoare bună și este relaxat poate fi pur și simplu un copil gălăgios. Un copil tăcut, care respiră repede, i se adâncește pielea între coaste sau refuză mesele, are nevoie de atenție medicală.

Ce e important de reținut pentru părinții obosiți

Bebelușii pot scoate o gamă uimitoare de sunete, de la pufnituri și scârțâituri până la sughiț și mormăit în somn. Cele mai multe țin de un corp mic, cu căi respiratorii înguste și un sistem respirator încă imatur. Respirația periodică, sforăitul ocazional, sughițul și mormăitul scurt în somn sunt adesea normale.

În schimb, respirația șuierătoare persistentă, stridorul, tusea care nu se ameliorează, tusea lătrătoare și mormăitul la fiecare respirație nu trebuie trecute cu vederea. Tu îți cunoști cel mai bine copilul și sunetele lui obișnuite. Dacă ceva pare diferit, mai puternic sau mai dificil, cere sfat medical. Nu înseamnă că intri în panică. Înseamnă că ai grijă de copilul tău.