O suzetă poate părea un obiect mic, dar stârnește multe discuții. O mamă spune că a salvat nopțile familiei, alta e convinsă că i-a încurcat alăptarea. Bunicii pot avertiza că „strică dinții”, în timp ce în maternitate personalul medical poate oferi o suzetă în timpul unei proceduri neplăcute.
Așadar, are nevoie orice bebeluș de suzetă? Nu neapărat. Mulți copii nu acceptă niciodată suzeta și se dezvoltă perfect normal. Pentru alte familii, însă, o suzetă bebeluș poate fi un ajutor sigur și practic, dacă este folosită cu măsură. Nu trebuie să convingi copilul să o accepte, ci să înțelegi avantajele și limitele ei și să alegi ce i se potrivește.
Bebelușii se nasc cu un reflex puternic de supt. Uneori cer sânul sau biberonul pentru că le este foame. Alteori au nevoie doar de liniștire. Este vorba despre suptul non-nutritiv, adică suptul care nu are rolul de a obține lapte.
O suzetă poate satisface această nevoie fără ca cel mic să mănânce atunci când nu îi este foame. Poate ajuta la adormire, la calmare și în timpul unor manevre medicale scurte. Recomandările internaționale privind somnul sigur al sugarului includ oferirea suzetei la somnul de zi și de noapte, după ce alăptarea s-a stabilizat, deoarece utilizarea ei în timpul somnului este asociată cu un risc mai mic de sindrom al morții subite la sugar.
Asta nu înseamnă că suzeta previne SIDS. Ea este doar o parte din măsurile de somn sigur: copilul trebuie culcat pe spate, pe o saltea fermă și plană, fără perne, pilote, apărători de pătuț sau jucării moi în spațiul de somn.
Cel mai discutat avantaj ține de relația dintre suzetă și SIDS, numit și sindromul morții subite la sugar. Ghidurile de somn sigur recomandă să oferi suzeta când așezi copilul la somnul de zi sau de noapte. Studiile au observat o asociere între folosirea suzetei în somn și un risc mai mic de SIDS.
Nu se știe încă exact de ce apare acest efect. Este posibil ca suptul să influențeze profunzimea somnului sau poziția căilor respiratorii. Pentru părinți, regulile simple sunt acestea:
Suzeta nu înlocuiește regulile de somn sigur. Nu o atașa de o jucărie de pluș, păturică, șnur sau alt obiect lăsat în pătuț.
La unii copii, nevoia de a suge este foarte intensă. Pot termina o masă completă, pot avea scutecul curat și totuși să caute sânul, să fie agitați sau să își roadă pumnii. Acest lucru nu înseamnă automat că mai au nevoie de lapte.
În astfel de momente, o suzetă pentru calm bebeluș poate fi utilă. Îl poate ajuta între mese, în scaunul auto, în cărucior sau în intervalul acela dificil de spre seară, când pare că nimic nu îl liniștește. Mulți părinți întreabă dacă există o suzetă potrivită pentru colici. Suzeta nu tratează colicile, dar suptul poate reduce agitația unor bebeluși în timpul episoadelor de plâns.
Privește-o ca pe una dintre soluțiile disponibile. Brațele părintelui, legănatul, plimbarea, contactul piele pe piele, înfășatul realizat corect și doar la vârsta potrivită, precum și hrănirea la semnele de foame rămân la fel de importante.
O suzetă pentru durere bebeluș poate fi de ajutor în timpul unor proceduri scurte, cum ar fi recoltarea de sânge din călcâi, analizele sau vaccinarea. Suptul non-nutritiv poate reduce disconfortul vizibil și îl poate ajuta pe copil să se liniștească mai repede.
În mediul medical, suzeta poate fi asociată cu alte metode de confort, precum alăptarea, contactul piele pe piele sau, la recomandarea personalului medical, administrarea unei cantități mici de soluție dulce. Acasă, însă, nu înmuia suzeta în zahăr, sirop, gem sau miere. Mierea este interzisă copiilor sub 12 luni, deoarece poate conține spori care provoacă botulism infantil.
Întrebarea „sunt suzetele rele?” nu are un răspuns simplu, cu da sau nu. Riscurile există, însă depind în mare măsură de momentul introducerii și de durata folosirii.
Pentru multe mame, principala grijă este legată de suzetă și alăptare. Unii copii trec fără probleme de la sân la suzetă. Alții pot avea dificultăți dacă suzeta este oferită înainte ca alăptarea să funcționeze bine.
În primele săptămâni, bebelușul învață să se atașeze corect la sân, să extragă laptele și să își transmită semnalele de foame. În același timp, producția de lapte se reglează prin supt frecvent și golirea sânului. Dacă suzeta amână în mod repetat mesele, pot fi mai puține alăptări, lucru important mai ales la început.
De aceea, mulți consultanți în lactație recomandă să aștepți până când alăptarea este bine instalată, de regulă în jurul vârstei de 4-6 săptămâni. Semnele că lucrurile merg bine pot fi:
Dacă ai dureri la alăptare, copilul ia greu în greutate, suspectezi o producție redusă de lapte sau atașarea este dificilă, discută cu medicul pediatru ori cu un consultant în lactație certificat înainte de a introduce suzeta.
Suzeta nu ar trebui folosită pentru a prelungi intervalul dintre mese, mai ales la un nou-născut. În mod obișnuit, nou-născuții mănâncă de 8-12 ori în 24 de ore, iar în perioadele de puseu de creștere pot cere sânul sau biberonul și mai des.
Urmărește copilul, nu doar ceasul. Printre semnele timpurii de foame se numără foiala, întoarcerea capului spre atingere, deschiderea gurii, mișcările buzelor și ducerea mâinilor la gură. Plânsul este, de obicei, un semn mai târziu. Dacă bebelușul caută sânul și întoarce capul, oferă-i mai întâi o masă, nu suzeta automat.
Există o asociere între utilizarea suzetei și un număr mai mare de otite medii, mai ales după vârsta de 6 luni. Mecanismul nu este pe deplin lămurit, însă suptul poate influența presiunea din urechea medie și poate favoriza acumularea lichidului.
Nu este nevoie să arunci toate suzetele în ziua în care copilul împlinește 6 luni. O abordare echilibrată este să reduci folosirea ei în timpul zilei și să o păstrezi mai ales pentru somn sau momentele cu adevărat dificile.
Dacă cel mic face otite frecvente, întreabă pediatrul dacă reducerea folosirii suzetei ar putea fi utilă.
În primul an de viață, suzeta nu produce de regulă probleme dentare. Îngrijorările apar atunci când obiceiul continuă în anii de copil mic, în special după vârsta de 2 ani. Suptul prelungit poate influența felul în care se întâlnesc dinții și forma palatului aflat în dezvoltare.
Riscul crește odată cu frecvența și durata folosirii. Este o diferență între un copil care are suzeta doar câteva minute înainte de culcare și unul care o ține în gură mare parte din zi.
Din acest motiv, este bine ca familia să înceapă din timp să se gândească la o renunțare treptată, înainte de anii de grădiniță.
Nu este adevărat. Confuzia mamelon suzetă este mai probabilă când suzeta este introdusă foarte devreme, înainte ca alăptarea să fie stabilă, sau când înlocuiește mese de care copilul are nevoie. După ce suptul la sân merge bine, folosirea suzetei nu înseamnă automat înțărcare precoce sau dificultăți de alăptare.
Momentul contează. La fel și răspunsul prompt la nevoile de hrană ale copilului.
Nici acest lucru nu este adevărat. Obiceiul poate fi greu de schimbat, dar este trecător. Copiii învață, pe măsură ce cresc, alte moduri de a adormi, de a se liniști și de a face față emoțiilor intense. Pentru multe familii, reducerea treptată a suzetei între 6 și 12 luni face despărțirea mai ușoară.
Deloc. Suzeta este un instrument, nu o etichetă pentru felul în care îți crești copilul. Poți să îl ții în brațe, să îl alăptezi, să răspunzi cu blândețe la plânsul lui și, uneori, să îi oferi o suzetă. Aceste lucruri nu se exclud.
Viața cu un nou-născut este solicitantă. Dacă o suzetă curată, folosită corect, ajută familia să treacă mai ușor peste un drum lung cu mașina sau peste adormirea de la prânz, nu este un eșec. Este o soluție practică.
Dacă alegi să o folosești, câteva reguli folosire suzetă pot reduce riscurile și păstra beneficiile.
Pentru copilul alăptat, este recomandat să aștepți până când alăptarea este stabilită, de obicei la 4-6 săptămâni. Copiii hrăniți cu formulă pot primi suzeta mai devreme, dar semnele de foame trebuie să aibă întotdeauna prioritate.
Ofer-o la somnul de zi și de noapte, dacă bebelușul o acceptă. Nu este nevoie să o reintroduci în gură după ce a adormit și i-a căzut.
Respectă aceste reguli de bază:
Nu există o aniversare perfectă la care suzeta trebuie să dispară brusc. Totuși, este util să începi reducerea folosirii între 6 și 12 luni, perioadă în care mulți copii pot învăța treptat și alte metode de calmare.
Poți începe prin a o păstra doar pentru somnul de prânz și cel de noapte. Pe măsură ce copilul crește, înlocuiește-o cu o rutină liniștitoare: un cântecel, mângâiat pe spate, o îmbrățișare sau cartea preferată de seară.
Ideal este să renunțați până în jurul vârstei de 2 ani, pentru a limita riscul modificărilor dentare și pentru ca obiceiul să fie mai ușor de lăsat în urmă. De cele mai multe ori, o tranziție treptată funcționează mai bine decât o luptă de la o zi la alta.
Suzeta nu este nici o soluție magică, nici un obiect nociv prin definiție. Folosită la momentul potrivit, igienizată corect și retrasă treptat, poate fi un mic ajutor de nădejde în primele luni de viață ale copilului.